s-au dus repede acasă
L-a Paris era ora 12
homarii mor la ora 11
la ora 12 francezii mănâncă
el a mâncat-o pe ea
ea l-a mâncat pe el,
și-apoi s-au culcat
le fusese așa de dor de-un colibri
că nici n-au știut
când s-a făcut lapoviță mov și graniță
când au avut un copil
când un făcut i-a lovit cu nasul de marea chibernetică
deodată șoareci din Italia
deodată neveste din Olanda
deodată pisicile de pe Capitoliu
prin vegetația ca o față de masă a câmpului
și cu pene ca porumbele
departe –
hulubii de la Sacre Coer
iar pasărea pasărea care-l avea în gheare
dezvelindu-se prin somn
ca un dom fără ziduri
căruia-i degeră îngerii
ca un om aplecat
prin vegetația cum o față de masă
și trenul subțiindu-se-n singurătate
nici un pescar
univers fără rugăciuni
fără țărani
burniță
francezii mănâncă la ora 12
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion