O singură dată trecem pe-acest drum și niciodată apoi
O singură dată și pe urmă ușa tăcerii din noi
Bălăbănind pe balamalele ei
Se deschide și se închide - hei!
Și niciodată nu ne va mai fi trecerea pe-acest drum
Pe care n-a călătorit de două ori nici un om de amintire
și fum
Și care ne ocârmuie pământenele glezne
Sus, în lumină, de bezne
și de la noapte la zi.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion