Marmură gustoasă, în care
trecutul și-ascultă statuile.
Pretutindeni –
o tăcere de ger mineral.
Tavanele au ape șerpuitoare și par blăni
de gigante ori adormite pisici sălbatice.
Sângele face bășici pe hartă.
Și pleacă pe mare coborâtoarele din Io
și tălpile Afroditei tot îl mai caută pe-Adonis.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion