Vecin era Dumnezeu cu Cain
Mirosea a rufe călcate, a dude
Securea pesimistului doarme în cui
Copacii scapă un fruct ca un cuvânt auzit în copilărie
– fraze întregi de spațiu de stele...
A cheltuit o viață ca să-ți dai seama
că spuneai câine, pisicii
Atâtea ape dulci fac mările sărate
Ea călca rufe și cânta
și cânta c-un deget de la munte
sub coroana dudului
Tată, au încetat culorile!
– cu buzele ca două monede coclite,
copilul strigă vidului
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.