Prăpăstioase țipete prin turle
sau poate vântul s-a trezit să urle
sau poate sănii săgetează-n lună
Nu știu, dar totu-i vraiște și sună
și spintecând priveliștea târzie
de parcă nimeni n-o să se mai nască
peste gorganele din leat se screme-o broască
ticsită de licheni și nostalgie.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.