De unde venise cu ce umbre
o învelea seara?
o păta soarele ori grădina
de-astă vară?
unde i-o fi biruit leagănul
somnului, lumina
ușoară
– și cum?
laptele-o adusese pe-un nor
cu destule inele și stele ovale
acum
dragă, nu-l dragă, nu-l
adormi pe însoțitor
lemnele-o aduseseră pe-o apă
apele-o aduseseră pe-un nor
barca fuge, barca scapă
râu de-a pururi călător
– fum și gâde –
râul râde
ce-i un nor?
deșertăciune și struguri...
un sân...
timpul nu e pentru găsirea acului
în fân
bruma nu-i pentru sandale
ca o subsuoară
dealul se sprijină pe mosoarele
care au luat-o la vale
prin flori
cosița lor moale...
umbrele și cerbul târziu...
dar eu nu mai văd și nu mai știu
chipul copacului vântul
desface parâmele naufragiului
strecoară
frigul în lume
ori încotro privesc
urma gustul
schimbatei brume
(acuma tu-ți sameni
invers)
se scutură s-au șters
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.