parisul e un ambalaj al mirării
ți-ar picura umerii ca stropii de tuș ai nopții dansând
parisul e pisica dimineții aceleia cu piciorul în ghips
ți-aș lua gura și-aș lipi-o de lună c-un colier de paradigme
parisul e scaunul electric al viitorului
ți-aș întinde părul pe iarbă și m-ar năvăli apele
parisul e-o torpilă vagabondând în disperare
ți-ar aluneca pleoapele-n fântână și m-aș auzi strigându-te
ați cinat cu crima ați cinat cu crima ați cinat cu crima
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.