Ca de fum, ca de danteluri,
cocoțați unul pe altul,
o broscuță și un brotac
amândoi în două feluri
și-năuntru și afară –
sub streinul, sub înaltul
cer de vară,
taie lacul singuratic
și palustru, cu o sfoară
ba de cvarț, ba de oțeluri.
Liniști cos. Încep să coasă.
Holuri parcă de hoteluri
vegetale... Za barbară
de verdeață silicioasă.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.