Din loc în loc, retrasă într-o piatră
timpul, de dimineață, e singur în grădină
atâtea lucruri pe care nu le-am văzut niciodată
se-arată o clipă și dispar
nici măcar întunericul nu e foarte simplu
ești femeia pe care am întâlnit-o azi
apa se gândește la propria ființă
și-apoi se lasă a o năpădi somnul
două fete citesc poezii într-un zgârâie-nori
de cele mai multe ori e ora patru
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.