Dunărea e urâtă şi gânditoare.
Liniştea se cojeşte în munţi.
Salcâmii toropesc,
năuciţi de dulcele din ei
şi din ugerii lor curge somn.
E-n mine o grădină, o fereastră
ca seninul caselor amare.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.