Mă sapă vremuri, apele mă cară
cu glezna-n cer... Agile ca zvârluga,
eu-s muntele, pârloaga și văiuga
în care frig ciozvârtele de țară.
Din sângele cuvintelor proscrise
prin care-au smuls străbunii mei baltage,
grădina surdă-a frunților iobage
mi-o reazim cu prăselele de vise.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.