Flăcările repară întunericul cu rumeguș de scorburi
Îmi duc viața într-o scorbură care se cheamă viață
buchisind pe-ncetul teoria peșterii
între tot felul de pânde
Într-una din încăperile minții
Platon se spânzură de câteva ori pe zi
Cicatricile beznei din loc în loc
par negii sau nasturii
unui craniu barbar unei haine de foc
Ce fragede ți-s lucrurile, Doamne, ce slăbănoage și plăpânde
Noduri de șerpi leagă depărtarea dintre cuvinte
Aerul și limbajul nu mai ajung
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.