Luna desenează brațe. Iepurii și câinii
împart botanica odată cu părul iubitelor.
Ascensoarele albe – case albe – fete albe
ca-n logodnele pâinii din antologia cuțitelor.
Coclește sărutul. Se-neacă bazinele.
În cămașa de noapte a fiecărei femei
înoată o pasăre. Șarpele sumbru
intră luluind între ierburile ei.
La expediția cerbului, negrese linșate pavoazează orașul, dospind fără pâsle sub conici bureți de singurătate, c-o ciuruită licoare de argint umed și vâsle.
Scoici lungi ca o mitră 9în semnul sinucigașilor)
înoată prin vegetale necoapte
– și savantul care a cumpărat un tren de pânză
asasinează, asasinează păsările din cămașa de noapte…
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.