Tăcerea se sculase lingându-se pe-un deget
și se plimba prin aer.
O muscă... două muște...
N-am mai știut lumina acelei clipe bruște
cu pielea ca o rouă și-amurgul ca un peget.
De porfir și castană, cuvertura căzuse
risipită și solzii unui cer, unui cer
cum numai stingherul vier
își strigă-ntre struguri fantomele-apuse.....
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.