Nu înveți lupii să mănânce de post.
Iedul cel mare citea pe-Ariost.
Mijlociul îi venea la subsuoară.
Proverbul făcea scăunele de ceară.
Iar iedul mezin
trece printr-o metamorfoză de crin,
ca un fel de balans –
din zicale-n comori, din profiluri în dans
și când capra dă din barbă,
toată parabola-ncepe să fiarbă.
*
Atunci se-aude timpul până-n pădure.
Întâmplarea întâmplărilor întinde procovițele sure,
pe care lupul lupilor, venit la fereastră pitiș,
alunecă și se preface-n măcriș.
Și păsările Domnului mănâncă din el
ca din Principele lui Machiavel;
„Ia te uită cât e de urât!” –
i-arată atunci copiii părul și râd
pe fereastră, de lup, fără minte...
Însă barba dă din capră înainte.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.