Plâns la Palamedes pe-o plajă...
Pentru câte o pisică era dimineață.
Pentru câte un pom era vânt.
Diminețile și serile unui oraș
sunt înșelătoare ca zeii războiului.
Prin codrii bărboși, într-o noapte
primăvara a plecat după amanți.
Și ne-am jucat de-a adevărul care murea înaintea oamenilor.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion