Își strigă mierlele serii
puii. Și perii
câtorva piersici trecute
aud ori n-aud cum și-ascute
sabia, vântul. Pădurea
și-nchide ferestrele ca o casă.
Temple de ceară.
Prin seară
strigă mierle-ntr-aiurea.
Și pădurea-i o gheară.
Lasă
vântul să fie și munții să piară.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion