Liniștea-i ca un fus
pe după care timpul și-a-nfășurat
încâlcelile sau barba
de sus
dintr-un cuib de la subsuoara fagului
oul pictat
în iarba
magică a șiragului
de fânețe și poeni
se sparge în trei și-ncepe fantastic
de simplu colindul
e de parcă mi-a căzut o secure
în oceanul cu stele
forfotă prin pădure
spiridușii vicleni
iele și iele
dănțuie-n aer
marele vaier marele vaier
al insomniilor mele
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.