A fost cineva prin văzduh.
În clipa aceea păreai de minereu.
Așa e viața: curge prin mijlocul orașului.
De pe toate trotuarele,
oamenii se uită în ea.
Ne-acoperi hainele cu nea,
ca un mâl greu, soarele.
Potcovită cu tristețe, singurătatea
înnebunise pe câmp.
De gâtul salcâmilor – strâmb –
dimineața s-a spânzurat cerul.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.