Vă rog să așezați copacii la loc
locul amurgului de sfoară al stelelor căzătoare
lucrurilor în care-i îmbrăcat pământul
răgazului dintre două degete
s-a făcut necesară din timp în timp
dezordinea, spuneai o libertate
a mersului pe acoperiș pauza
dintre două primejdii, două crime, două dictaturi
nu se cuvine anulat epilogul traficului
nici o piatră nu se naște degeaba
în amândouă-împrejurările același trecător
a apărut ironic uitându-se către…
în august numai cerul e de prisos poștașul
dă din cap dă din cap înfășură
orașele neexpediate în gesturi
pe care le rupe în trei, în patru, acest
flux de bacterii mi-aduce aminte
de…
poftim cine judecă oamenii!
de la această oră nu mai vine, domnule,
nici o iubită
lamentabil se termină toate…
vă rog să așezați copacii la loc
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.