Timpul doarme sumbru-n ceață
pe un bolovan de gheață.
Sus în turn – monarh sălbatec –
nu-l mai simte nici un broatec
și nu-i tulbură-mprejurul
nici mireasma, nici azurul.
Iar clepsidrele, ca niște
ploșniți, fără să se miște –
și-abțin nările și gheara,
să nu-i tulbure tiara.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion