Istoria – cu sau fără susan –
era, totuși, ceva mai mult decât un gâscan.
Ce răgușită soartă
au avut și plopii din poartă!
Vezi, asta n-ai înțeles tu... Și-n coș
mai umblă și-un alt strămoș,
de-o aripă și de cioc
scoțând luna la talcioc.
Rândunelelor, plecând,
nu le-a dat nici lor în gând
că pe garduri, ca o chiflă,
luna sta în loc de tiflă.
Imurluce de rugină, –
din vârf până-n rădăcină...
Târg de morți, c-așa și-așa,
poți te tu mai lăuda?
Cel din cețuri, mai subțire,
punea roate la ceaire...
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.