infinitul, laolaltă
cu o baltă;
cu un soare
de unsoare;
cu o lună ce nu-i lună;
varul vântul valul sună.
iar pe sus, heretele...
din toate bonetele,
bâțâie (s-a isprăvit)
câte-un cap la infinit.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion