Unu prefăcut în sumă
(Doi e unu. Unu doi e.)
Când devine omul gumă,
nici potoapele lui Noe
nu-l mai numără. Se trag
(orice zgomot pătează)
una din alta, oază din oază –
nopți... zile... Pe funii și ațe.
Provincie ca un sarcofag.
Decorticăm zei. Creștem rațe.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion