Orașele de la marginea pământului, vechi
n-au blocuri, nici oameni pe asfalt
sub Dumnezeu cenușiu și în înalt
munții se plimbă cu copacii-n urechi.
Orașele de la marginea pământului, rar
înmoaie în iarbă cu fum
atâta tinerețe avum -
rodul, cu smârcul, se-alese: amar.
Ploile-n haltă băloase, și-n stradă
ling pălăriile. Orașele reci
au intrat pe ferestre în biblioteci
și până la ziuă au ars într-o ladă.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.