Osul de aer – osul de mâl – osul de stronțiu –
osul de sânge – osul de piatră – osul de bronz – osul de aramă
– osul de fier – osul de uraniu – osul de...
Din fiecare lipsea câte o parte
fiecare avea câte o parte în plus
și nimic nu era întreg.
Și le era tuturora frică
de frica de a nu pierde mai mult
sau de a se reîntâlnii – sufletește străini –
cu cioburile lipsă.
Înțepenit în infinit, ochiul tăcerii sfredelește pustiul.
Osul de frig... osul de sârmă...
E un nebun în plus.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.