Câte corăbii mai sunt?
Câte poteci or să-nceapă?
Jucați-vă cât e pământ,
Aer și apă.
Jucați-vă cât e lumină,
Cât focul din cracă-n cracă
Aleargă zglobiu.
Dincolo, în lumea vecină,
Nu se știe cine se joacă.
Sau poate că eu nu mai știu,
Deși mi s-a spus...
Jucați-vă-n pomul de sus!
Şi-așa e târziu.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion