stau lângă mine –
mă uit la necunoscutul din dreapta
la necunoscutul din stânga
toți trei ne uităm unul la altul
apoi unul se scoală
pleacă
și banca rămâne goală
ca pălăria de pe geam
ca un vas de argint
somnoros
din care picură vin,
ca tâmpla de pe umerii tăi
fără umbră puțin...
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.