Acest cerc a fost totdeauna un pătrat
există încrederea în ploaie și încrederea în soare
și apartenența la starea de conștiință a fluxului
acest pătrat a fost totdeauna un triunghi
nu mai dormim de mult
veselia de după câte un pipi și supa de șoareci și pumnul de surzi
acest triunghi a fost mereu o linie-n zigzag
de ce așa? de ce nu așa?
a avut o moarte cu inele îi vedeam nisipul surpării
această linie-n zigzag a fost pururi un purice mobil
timpul dă bătălii prea mici cu efective prea mari
știam că noaptea vine mai des decât ziua
acest purice mobil a fost mereu punctul de nesprijin
voi deveni de gheață și o să ningă pe mine
pântec răsucit ca un corn de vânătoare
am ajuns în Tartaria și vom rămâne acolo
nimeni nu-i nebun aici
și-așa au dispărut ortografia precipitațiile somnul pârghia întrebările
eu am căutat un nebun
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.