Rănit și cicatrizat aiurea, văzduhul.
Cruste. Sau norii cojindu-se întorc
pe dos cerul. Zboară prin aer
saltimbanci cu capetele-n jos, cu picioarele
în sus ca praștia. Dintr-un călcâi de copil
izvorăște marea.
Din mare a izvorât mitologia.
Orizontale și verticale corăbii
umplu spațiul dintre vocale și valuri.
Limbajul deosebirii.
S-au prelins trandafirii până sub timp.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.