o, cum e cerul de gustoasă!
– cu tâmplele învelite într-o salată de măști
ploaie îmbătrânind pe tinerețea pâraielor
singurătatea îmi lua mădularele unul câte unul
vântul îmi țopăia podgoriile strugure cu strugure
palmă plină de biciclete și maimuțe
gângănii și îngeri urticând nopțile
printre bunicele pădurii felurite ploi
ademenindu-mă s-au dus cu mine într-un loc pustiu
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.