Tulburate drumuri ne cer.
Apă, foc, pământ, cer.
Stihie cu stihie. Și scorii.
Bună seara, lujerul florii!
Nou-i vechi și vechiu-i nou.
Dăm de-a dura o roată și-un ou.
Spate-n spate, să nu cadă,
trecător cu umbra pe zăpadă
– om și umbră vin din hău.
Poate-un pas bun. Poate unul rău.
Sau adunat copacii
ca să facă umbră vacii.
La poalele pădurii
deapănă lotrii și furii
un lapte ciudat. În ciubere
se-adună spuma, să zbiere.
Știi un lucru? L-am știut.
Viitorul a trecut.
Câte regate cuprinde un cal?
S-au adunat mal cu mal,
să-mpiedice râul. Râul de moarte.
Apa curge mai departe.
Ca timpul. Ca norii
Bună seara, laptele florii.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.