În propria-i plămadă se-neacă râul de pene
să aduni zburătoarele să greblezi
întunericul să pui
patru nasturi de chiciură patru
mărțișoare patru turle
cu pinteni cu clopote
să behăie să bâlbâie la gușa luminii
țapii zboară ca penele păsărilor
pana verde pana tulbure pana albă pana galbenă
să țesăli târâtoarele să vâri
țurțurii înghețați ai labelor în
liniștea cu patru cuie de cristal păstrate
în patru chipie de sânge
din templul buruienilor...
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.