m-am dus în cimitir și-am scos râme
fuseseră oameni
s-au iubit s-au urât s-au furat au plâns râdeau și tac
– iată cu ce se pot momi peștii!
ambiții și solzi
m-am dus în cetate și-am scos cuvintele
fuseseră stihii
au ars au plâns au germinat încinse de flăcări
de aer de lacrimi de mâl țopăie
ca peștii zornăie și plac
– iată cu ce se pot momi oamenii!
cuvinte și râme niciunde
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion