Măreț obosită, Dunărea intră în mare
dulcele împreunându-se cu amarul.
Zgomot nu este. Ecou nu este.
Gesturile dispar.
Un fâșâit leșiatic doar, de mătase răgușită.
Pescarii miroseau a tutunul pe care-l fumau, a garizi și a durere.
Nițel curioasă și nițel bleagă –
luna se împiedică pe țărm de o vedenie.
Ca-n echinox.
Mai păstram pe buze gust de rujincăne.
Mai păstram în palme mireasmă de strugurele-ursului.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
...
narcispurice
duminică, 23 mai 2021