Solitarul obiect cosmic V - Ion Caraion
Adăugat de: Gerra Orivera

Ca un sânge alb și zdrențuit
ne jucam de-a șarpele
morții mei n-au murit... nu vor muri niciodată

Am să mă sărut cu plânsul
și-am să mă dau huța-n lacrimi

Făclia lua forma unei femei care se scaldă

Neliniște caldă
zăpadă puțină... Meschinării...

Ne-am lăsat coiful în întrebări colorate,
melancolie citadină –
și coiful coclește-n grădină
încolăcit printre sâmburii focului...

Atât se mai poate...



vezi mai multe poezii de: Ion Caraion




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.