Spre-a nu renunța la nimic
din tine și din toate
(ce liniște moale
pic! pic! pic! pic!
picură pe cetate...)
din toate-ale tale
ciuruite comori
te voi privi poate
peste umerii surului
– ca sorii în zori –
cer învelind marea
uneori
de la crearea
formelor și conturului
pân′ la-ngânarea
morții cu norii
culorilor florii
cu singurii nori
ce-or să mai stăruie
alburii, pe cetate
și renunța-voi la toate
renunța-voi la toate
seară, te năruie...
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.