toamna a sosit fără să vină
maică-sa a plecat fără să-l facă
așa că așa că?
odaie fără pereți fără ziuă fără sânge
în care
se moare-n picioare
timp ce plânge
timp de-ndepărtare
picură terci de lumină
sunt liniștea cui?
aș vrea un munte ca un șal
să mă-nfășur în lânile lui
(picură somn) și să trec tăbărât
până unde piatra se pierde,
cu muntele-acela de soare la gât
ca un șal verde...
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion