Cerul e spart semeț.
Răscolesc în sânge ca țărușii – nopțile.
Odrăslitoare de imprevizibil.
Legată cu funii nevăzute, să n-o ia vântul,
eternitatea ancorează pe umerii glorioasei neascultări
ca o agerime de aur.
Numele țării e ca ploaia venită la timp.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.