De jur împrejurul fiecărui cuvânt
limbile râd și stau în patru labe
limbile plâng și merg în patru îngeri
țopăind pline de clăbuc
sunt mereu lacrimi în acest mare fruct
pocnind ca macii la picioarele cailor
burnița lasă o mâzgă de temple
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion