Din depărtare, timpul
plecat în cârji pe stradă
păru – târându-și umbra –
un cântec de tăgadă;
zvârlind în cer cu paseri,
luna scăldată-n moarte
clădea pe țărm uitare...
– și totul fu departe
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.