Fugiți de aici fugiți din ei
fugiți din țipetele și nopțile din oasele și zilele
pâinii de toate drumurile
e apă e tăcere e întrebare
lumânările pomului
milenii și ere de sânge-amestecat
soare ud
umblet fără suflet ancore fără peisaj case fără oameni oameni fără oameni
cel din care picură
cel în care te începi
cel cu limba cel cu mâinile cel cu ochii legați
câte gesturi nu poate face un om! cel ce va copia mere și năluci haosul s-a recuibărit în nervii pământului nechează o scroafă grohăie o iapă materia se reașează-n duh
și e zgomot în suflete
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.