Ce talere albastre și-așteaptă încă hanii?
Bortită-i bagdadia și-acestui cer... Jăcmanii
coboară printre steiuri, bat padinile grase
ori crănțăne văzduhul de joagăre, de oase,
de răngi și care grele. Iar adineauri
frumoasa adormită dormea între balauri.
Belșuguri găunoase de scorburi și morminte –
munții-au căzut la fundul aducerii aminte.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
@Gerra ...
-Mulțumesc! Servus!
Purice Narcis-Teofil
narcispurice
sâmbătă, 22 mai 2021
@narcispurice
conștient sau nu suntem cocreatori ai dimensiunii pe care o locuim; de va fi strălucitoare, magică sau ternă va fi fi doar „vina” și răspunderea noastră... doar câteva elemente sunt comune, așezarea pieselor într-un tablou cosmic depinde de fiecare dintre noi, de libertatea și încrederea noastră de a ne manifesta spiritul creator.
Îmi place Caraion, deci în măsura în care sănătatea îmi va permite, voi mai posta, măcar câteva sute de poeme... Ai încredere în tine și răbdare, și voi mai aduce spre înluminare multe texte geniale care să ne rotunjească universurile ce suntem!
Gerra Orivera
vineri, 21 mai 2021
@Gerra
... mi-s să încremenească degetele, ochii cât se mai mișcă, vor căuta citire; orice fel de: litere ori imagini!
Da, cred în citirea imaginii nu doar în contemplarea culorilor formatate; poate unele caractere îmi pot zgâria corneea, vina mea, caut în lumină fără tot echipamentul de protecție.
Salutări, mulțumesc pentru texte pe care nu știu cum le-aș fi adus în lumina ochilor proprii.
ntp
narcispurice
joi, 20 mai 2021