Umblă prin pod
îngerii-n cârji, amiaza de-a bușile.
Ca-n cântecul înecului.
Fachirii înțeapă cu simboluri păpușile.
Sânge și ceară se-ncheagă pe sfeșnic.
Litere...litere...nuanțe ale eșecului,
grădini altădată pline de rod.
Câte culori acum șterse și mute,
câte cute –
voi, obrajii apei! Tu, exod
veșnic...
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.