Ziua era noapte
Ca la orice sfârșit de scenariu
A duce un pahar sau o fată la gură
De acum încolo nimeni
nu va mai salva pe nimeni
În carnea apei spălăcit albastră
munților li se chirciseră genunchii
Debarc limbaj osândit
azvârlind cu o cupă din mână în mână
azvârlind cu lovituri provizorii
din voci în voci de călători
Copii ce plâng în turn.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.