O stea răsare pe munții ceilalți.
Se va stinge curând
(Brazii-s atâta de înalți…
Norii-s atâta de sus…)
cel mai trist om de pe pământ.
La ei în grădină sau la noi în gând,
nimic nu răsare și nimic n-a apus.
Fără nici o lumină –
două cuvinte s-au făcut cioburi.
Norii, brazii, puțină
tăcere…
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion