Coarnele lunii scurmă-n păduri
se deschid izvoarele
Ulise intră în port
De la moft fu mort
fug veștile prin pâclă și zgură
Juri
că alfabetul cu care soarele
singur înțelesul își fură
Putrezește-o armură
sub marele
liniștii cort
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion