Odă păcii şi omeniei - Ion Dodu Bălan
Adăugat de: Rodica Elena Lupu

Sunt fericit şi bucuros, tată;
Iată!
Mă uit liniştit în ochii lumii,
Fiindcă n-ai lovit niciodată
Cu bâta, cu piatra
Ori cu vorba necugetată.
Când te-au lovit răii cu pietre pe tine,
Tu le-ai răspuns cu pâine.
Deşi desert iţi era hambarul de grâne.
N-ai injunghiat cu cuţitul
nici într-o noapte sau zi,
Şiai că cine scoate sabia de ea va muri;
Ai lovit cu vorba de duh şi cu gluma,
Ţi-e plină de ele tolba şi-acuma;
Ai izgonit din cetate, cu proverbe şi zicători
Prostia , trufia şi viclenia, de milioane de ori.
Cu ăabdarea
Ai trecut marea;
Pământului, sporitu-i-ai sarea
Cu lacrima şi sudoarea...
Astfel cucerit-ai istoria
Inţelepciunea şi gloria
Cucerindu-te mereu pe tine
Cu fapte de bine.
Când totuşi, cuţitul ajunsa la os
Intors-ai lumea pe dos
Lăsându-ţi mânia să crească
Precum o pedeapsă cerească.



vezi mai multe poezii de: Ion Dodu Bălan




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.