Aereopagul bestiilor - Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Un lup odata se plangea tare
Ca, de ce merge, lumea se strica:
Bestie mare,
Bestie mica

Azi e totuna, ori lupi, ori miei
Grele prefaceri! timpi si mai grei!
Ca pe el, lupul, toti il injura
Si toti cu totul il prada,-l fura
S-apoi cand e o vulpe de rea reputaciune,
D-o viata prea urata, ce nu se poate spune,
Si, culme peste toate,
Vecina, din pacate,
Il fura, blestemata, intocmai ca un frate.
Si n-o mai poate duce cu portu-i cilibiu,
Caci marea-i patienta il baga-n iad de viu.
Facu, dar, peticiune,
Cu foc si rugaciune,
P-o limba reformata,
Si trase-n judecata
Si el, ca naciunal,
Pe vulpe-n tribunal,
Compus, ca niciodata,
D-un urs cu branca lata,
D-un bucefal-pardos,
D-un zriptor si cocos;
Era s-un ’rangutan,
Era si un curcan:
Toti judeci ca aceia, inalt areopagiu,
De bestii arbitragiu.
Petitia pornise pan lupul, sa se planga,
Si-n dreapta-si lua locul, iar vulpea — in a stanga.
Procesul era-n forme, avea si avocati,
Tot zmei de doctorati
P-o limba bestiala
Ce-i zic si naciunala,
Erau si speptatori,

Aptrite si actori;
Vorbea d-un reglemant,
Scotea s-un testamant
Pe limba bestiala,
P-atuncea naciunala.
“Princip! proprietate!” nea lupul nainta;
“Fratie! libertate!” lea vulpea declama.
“Justitie!” “Mpilare!” “Virtute!”Strambatate!”
“Ba cauza!” “Ba gasca!” “Minciune!” “Veritate”
“Martiriu, abnegatii!” “Desfrau, ipocrizie!”
“Ba Dumnezeu ma stie!”
“Ba binele comun!”
“Ba binele strabun”
Ba lupul si d-onoare cu dintii se tinea,
Si pana la candoare si vulpea intindea.
D-acestea talmes-balmes din ambe parti tuna,
Spelunca de cicane, de uiet rasuna.
Batea cu laba lupul, pe hoata fulgera,
Sarea, tipa si vulpea: “Calomnie!”striga,
Si iarasi la martiriu, si iar la libertate,
Si iarasi la onoare, si iar la veritate.
Si vulpea, ca isteata,
A lupului trecute le da de tot pe fata;
Ci de trecutul vulpii si lupul se inhata.
Ajunsera, in fine, a-si arunca in nas,
Pe tarnuit, pe ras,
Ultrage foarte grele l-a unuia domnie
S-a vulpii dibacie;
Ajunse pan’ sa zica ca lupii sunt rapaci!
Si lupul sa intoarca ca vulpile-s carpaci!
Atunci sa fi vazut
Ce nu s-a mai vazut!

Scot dreptul natural,
Scot dreptul criminal,
Ba dreptul zoologic,
Ba cursul patologic
Fratiei medicale scotea si la patente,
Din cele mai potente,
Si dezvolta amarnic stiinta economica
Si arta hironomica,
Si drepturile toate, pe fata si pe dos,
Din scoarta pana-n scoarta retorice sofiate.
Demostene, Cicero ar fi ramas pe jos
Cu gurile cascate.
Nu prea stiau de carte ai judici bestiali,
S-avand cam pe a ranza pe zisii naciunali,
Pe unul si pe altul intruna condamnara,
Sentinta pronuntara:
“Tu minti, jupane lupe, cand ne vorbesti d-onoare,
Ca n-ai princip, nici lege;
Si tu, vulpe, de unde iesisi cu a candoare?
Pe amandoi sa-i lege!
Furatele de vulpe de lup s-au fost furat,
Vazute-nvederat,
Si toate sa s-aduca aci in tribunal.
Articolul — cutare — din dreptul bestial
Le da neaparat,
Dup-al naturii curs,
La zgripsor si la urs.
Cocosul si curcanul,
Precum si ’rangutanul,
Precum si bucefalul vor fi de marturie,
Sa puie-aci pecetea, precum ca sa se stie.”



vezi mai multe poezii de: Ion Heliade-Rădulescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.