Primul baciu - Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de: Adina Speranta

"Rămâi fără suflare,
Rămâi fără simţire
Şi moartă toată sunt.
. . . . . . . . . . . . . . . .
Ci totul să cuteze
Se iartă la sărac."
(Sappho)

Extazea mă învie... Ca mort sunt de plăcere,
Fiinţa-mi muritoare în ceruri se strămută...
Genunchii-mi se mlădie; şi-n timida tăcere
Se roagă numai ochii, căci limba-mi este mută.
Întind a mele braţe, ş-a tale s-au deschis
Şi s-au întins şi ele ca aripi protectoare;
La sânul tău e sânu-mi. Aievea e, ori vis?
Că buzele-ţi electrici ş-a mele arzătoare
Se-ntâmpină în baciu; şi sufletul mă lasă,
În sânu-ţi se repede, din chin ca-n paradis,
Din marea lui durere la fericire pasă.
Un baciu! şi iar altul! şi altul înc-o dată!
Că sufletul meu văduv cu-al tău azi se mărită
Prin astă sărutare, la zei invidiată,
La oameni neştiută, la angeli mult dorită.
E primul baciu, ş-ultimul fie
Nou, şi iar primul să cheme alte;
Viu — să-mi dea moartea, mort — să mă-nvie,
Să svol cu dânsul la preaînalte!


1868



vezi mai multe poezii de: Ion Heliade-Rădulescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.